Dintotdeauna toamna a fost anotimpul singular. Și asta pentru că frunzele foșnesc a somn adânc, ghemuindu-se in grămezi mari pentru a fi arse. Devin apoi cenușă, fiind înapoiate pământului, numai așa fuioarele mari de fum risipindu-se spre iarna argintie. Daca te zgribulești sub pătură, aerul tăios deja îl încălzești în samovare ... și astfel poți să impletesti poveștile de început de iarnă. Știm prea bine totul, așa cum trebuie sa fie !💛🧡🤎