Un sfârșit este un început! La poarta iernii, totu-i alb, Un vis de fulgi pe-alei se-așterne, Se stinge anul, calm și dalb, În glas de clopote eterne. Trec zilele ca umbre-n zbor, Se-așază clipele-n tăcere, Și-n suflet cresc, din dor în dor, Speranțe noi și adieri. Să-nvățăm din ce-a fost greu, Să ținem bucuria-n palmă, Căci mâine-i visul cel mereu, Un an ce vine cu o hrană: Iubirea ce-o purtăm în noi, Și pacea care ne unește. Să vină anul nou cu ploi De bine, cum doar cerul știe!